De la sud la nord si de la blog la muzica

Recent, am incalcat o promisiune pe care mi-o facusem mie insumi, anume de a nu citi blogurile altora, cu o exceptie, desi incepusem sa ma intreb la vremea respectiva de ce nu as face-o. Adica, am inceput un blog, care sper sa-l urmareasca ceva oameni, deci ar cam trebui sa vad blogurile altora pentru a intelege acest fenomen relativ nou ce a cuprins pana si draga noastra tarisoara, respectiv oras. Mereu considerasem ciudat ce influenta asupra artisticului are un oras ca Hunedoara, un municipiu uitat de lume ca un cos de gunoi mai jos de deva si simeria, cu zero interes dupa ce s-a inchis combinatul si lumea a ramas jobless si hopeless, ca sa nu zic distrusa de-a dreptul. Toate generatiile D.C.(dupa combinat) au ramas cu un singur tel: iesirea din anonimat, escape from "paradise" city daca pot spune asa, fie in alte locuri mai blagoslovite ale romaniei daca nu chiar in the land of choice(forgive the pun) adica autsaid din tara. In paranteza fie spus(iarasi), cred ca acest dual scris e ciudat, iar de ceva vreme constat ca ciudatul e o parte din mine...nu ca m-ar deranja.
Asa, inapoi la promisiune. Deci, am incalcat o promisiune si am citit din scoarta in scoarta un blog(49 de postari plus cateva fara numar:). Rezultatul: imi vine greu sa nu copiez:)). Tulburat, destul de. Intrigat, clar si limpede.Impresionat, peste cap.Plus ca am elucidat un mister care ma chinuise inainte, desi raspunsul a fost sub ochii mei destul de multa vreme(correct that, the whole freaking time).
Next item on the list, muzica.Hehe, cate as avea de zis...(ok, aia a sunat gen gigi becali, ar trebui sa evit hehe for the rest of my blogging life). Serios vorbind, am constatat ca acea zicala moderna cum ca omul poate fi definit prin muzica ce o asculta este foarte adevarata. Multi din oamenii pe care ii stiu le pot vedea mult din personalitate prin muzica lor, chiar si unele lucruri care nu se releva in comportamentul lor de zi cu zi. In acest caz, ce se poate spune despre mine? Viata mea muzicala a inceput ironic in engleza, ca si vorbitul de altfel, prin Queen. O trupa ce si azi la aproape daca nu deja 20 de ani de cand nu mai exista fiindca, hai sa fim seriosi, fara Freddie Mercury Queen nu e Queen, face concurenta oricarei trupe care se vrea great. Dupa, a urmat trupa care mi-a bantuit sfarsitul de gimnaziu si pseudoinceputul de liceu, RHCP. Cei care nu stiti acest acronim puteti deja renunta far pic de suparare sau frica de a mai citi continuarea, caci ei au fost pentru 2 ani zeii mei, iar albumele lor, daruri pentru noi, muritorii de rand. Californication, Scar Tissue, This Velvet Glove, By The Way, Universally Speaking,Snow, She's Only 18 mi-au fost prietenii care nu i-am avut niciodata.Iar refrenul de la By The Way si acum ma fascineaza far drept de apel:


Standing in line
To see the show tonight
And there's a light on
Heavy glow
By the way I tried to say
I'd be there... waiting for
Dani the girl
is singing songs to me
Beneath the marquee... overload


Dar si ei au trecut, iar odata cu ei am trecut la trupa ce si acum imi defineste poate cel mai mult personalitatea:
Arctic Monkeys, o trupa pe care ma voi concentra la urmatorul post. Dupa au aparut mult mai multi desi ei raman cei carora imi plac toate melodiile cu o exceptie, ceea ce e remarcabil.Aceste trupe erau Editors, Metric, Interpol si multe altele care le voi mentiona la timpul potrivit. Acum va las cu alta "auscultare" de la Metric, fiindca nu ma lasa inima altfel: Dead Disco. Enjoy!